5 Fiindcă iubeşte naţiunea noastră şi el ne-a zidit o sinagogă.
6 Atunci Isus a plecat cu ei. Dar deja, pe când el nu era departe de casă, centurionul a trimis la el prieteni, spunându-i: Doamne, nu te mai tulbura; fiindcă nu sunt demn ca să intri sub acoperişul meu;
7 De aceea nici pe mine nu m-am considerat demn să vin la tine; dar spune un cuvânt şi servitorul meu va fi vindecat.
8 Fiindcă şi eu sunt om pus sub autoritate, având sub mine soldaţi şi spun unuia: Du-te, şi se duce; şi altuia: Vino, şi vine; şi robului meu: Fă aceasta, şi face.
9 Când a auzit Isus acestea, s-a minunat de el şi s-a întors şi a spus oamenilor care îl urmau: Vă spun, nu am găsit aşa credinţă mare nici chiar în Israel.
10 Şi cei trimişi, întorcându-se acasă, au găsit deplin sănătos pe robul care fusese bolnav.
11 Şi s-a întâmplat în ziua următoare, că a plecat într-o cetate numită Nain; şi mulţi dintre discipolii lui l-au însoţit şi mulţi oameni.