1 Cântarea Cântărilor, care este a lui Solomon.
2 Să mă sărute cu sărutările gurii sale! Căci mai bună este dragostea ta decât vinul.
3 Pentru că aromele miresmelor tale sunt plăcute, numele tău este ca mireasmă turnată, de aceea te iubesc fecioarele.
4 Trage-mă după tine! Vom alerga; împăratul m-a adus în camerele lui, ne vom veseli şi ne vom bucura în tine, ne vom aminti iubirea ta mai mult decât vinul; cei integri te iubesc.
5 Eu sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, ca şi corturile Chedarului, ca perdelele lui Solomon.
6 Nu vă uitaţi la mine că sunt neagră, pentru că soarele m-a privit; copiii mamei mele s-au mâniat pe mine; m-au făcut păzitoarea viilor, dar via mea nu am păzit-o.
7 Spune-mi, tu, cel pe care sufletul meu îl iubeşte, unde paşti turma, unde o odihneşti la amiază? Căci de ce aş fi ca una care se abate pe la turmele însoţitorilor tăi?