2 Şi m-a făcut să trec pe lângă ele de jur împrejur; şi, iată, erau foarte multe în valea deschisă; şi, iată, erau foarte uscate.
3 Şi mi-a spus: Fiu al omului, pot aceste oase să trăiască? Şi eu am răspuns: Doamne Dumnezeule, tu ştii.
4 Din nou el mi-a spus: Profeţeşte asupra acestor oase şi spune-le: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului.
5 Astfel spune Domnul Dumnezeu acestor oase: Iată, voi face să intre suflare în voi şi veţi trăi;
6 Şi voi pune tendoane pe voi şi carnea o voi face să crească pe voi şi vă voi acoperi cu piele şi voi pune suflare în voi şi veţi trăi; şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul.
7 Astfel am profeţit precum mi se poruncise: şi pe când profeţeam, a fost un zgomot şi iată, un cutremur şi oasele s-au adunat împreună, os la osul său.
8 Şi când am privit, iată, tendoanele şi carnea au venit pe ele şi pielea le-a acoperit pe deasupra; dar nu era suflare în ele.