10 Iată, ziua, iată, a venit; dimineaţa a rodit, toiagul a înflorit, mândria a înmugurit.
11 Violenţa s-a ridicat într-un toiag al stricăciunii; nimeni dintre ei nu va rămâne, nici din mulţimea lor, nici vreunul dintre ei; nici nu va fi bocire pentru ei.
12 A venit timpul, ziua se apropie; să nu se bucure cumpărătorul şi să nu jelească vânzătorul, căci furie este peste întreaga lor mulţime.
13 Pentru că vânzătorul nu se va întoarce la ceea ce este vândut, chiar dacă ei ar fi încă în viaţă, pentru că viziunea este referitor la întreaga lor mulţime, care nu se va întoarce; nici nu se va întări cineva în nelegiuirea vieţii lui.
14 Ei au sunat din trâmbiţă ca să pregătească totul; dar nimeni nu merge la bătălie, pentru că furia mea este peste întreaga lor mulţime.
15 Sabia este afară şi ciuma şi foametea înăuntru; cel din câmp va muri de sabie; şi pe cel din cetate, foametea şi ciuma îl vor mânca.
16 Dar cei dintre ei care scapă, vor scăpa şi vor fi pe munţi ca porumbeii văilor, jelind cu toţii, fiecare pentru nelegiuirea lui.