22 Şi dacă un om sfinţeşte Domnului un câmp pe care l-a cumpărat, care nu este dintre câmpurile stăpânirii sale,
23 Atunci preotul să îi socotească valoarea preţuirii tale, până la anul jubileului, iar el să dea preţuirea ta în acea zi ca lucru sfânt Domnului.
24 În anul jubileului câmpul se va întoarce la cel de la care a fost cumpărat, la cel căruia i-a aparţinut stăpânirea pământului.
25 Şi toate preţuirile tale să fie conforme cu şekelul sanctuarului, douăzeci de ghere să fie şekelul.
26 Doar pe întâiul născut al animalelor, care să fie întâiul născut al Domnului, niciun om să nu îl sfinţească; dacă este bou, sau oaie, este al Domnului.
27 Şi dacă este dintr-un animal necurat, atunci să îl răscumpere conform cu preţuirea ta şi să îi adauge a cincea parte din ea; şi dacă nu este răscumpărată, atunci să se vândă conform cu preţuirea ta.
28 Cu toate acestea niciun lucru dedicat, pe care un om îl va dedica Domnului din tot ce are, fie dintre oameni, fie dintre animale, fie din câmpul stăpânirii sale, să nu fie vândut sau răscumpărat, fiecare lucru dedicat este preasfânt Domnului.