5 Erau izgoniți din mijlocul oamenilor, striga lumea după ei ca după niște hoți.
6 Ei locuiau în văi uscate, între stânci și-n gropile pământului.
7 Urlau printre tufișuri, se îngrămădeau în mărăcini.
8 Fii ai nebunilor și ai celor fără nume, ei au fost izgoniți din țară.
9 Dar acum ei cântă, râzând de mine; am devenit de pomină printre ei.
10 Mă urăsc, se îndepărtează de mine, nu se sfiesc să mă scuipe în față.
11 Pentru că El mi-a slăbit coarda arcului și m-a smerit, ei nu mai au frâu față de mine.