2 Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău în timpul acestor patruzeci de ani în pustiu, ca să te smerească și să te încerce, ca să-ți cunoască pornirile inimii și să vadă dacă ai să păzești sau nu poruncile Lui.
3 Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame și te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoșteai și nici părinții tăi n-o cunoscuseră, ca să te învețe că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăiește omul.
4 Haina nu ți s-a învechit pe tine și nici nu ți s-au umflat picioarele, în timpul acestor patruzeci de ani.
5 Recunoaște, dar, în inima ta că Domnul Dumnezeul tău te mustră, cum mustră un om pe copilul lui.
6 Să păzești poruncile Domnului Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, și să te temi de El.
7 Căci Domnul Dumnezeul tău are să te ducă într-o țară bună, țară cu pâraie de apă, cu izvoare și cu lacuri, care țâșnesc din văi și munți;
8 țară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini și cu rodii; țară cu măslini și cu miere;