20 Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
21 Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde:
22 bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
23 ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare! –
24 „Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
25 Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.