13 Își deschid gura împotriva mea ca un leu care sfâșie și răcnește.
14 Am ajuns ca apa care se scurge, și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește înăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul și mi se lipește limba de cerul gurii: m-ai adus în țărâna morții.
16 Căci niște câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile și picioarele:
17 toate oasele aș putea să mi le număr. Ei însă pândesc și mă privesc;
18 își împart hainele mele între ei și trag la sorți pentru cămașa mea.
19 Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!