12 Lauda noastră este mărturia, pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, și mai ales față de voi, cu o sfințenie și curăție de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înțelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.
13 Nu vă scriem altceva decît ce citiți și cunoașteți. Și trag nădejde că pînă la sfîrșit veți cunoaște,
14 cum ați și cunoscut în parte, că noi sîntem lauda voastră, după cum și voi veți fi lauda noastră în ziua Domnului Isus.
15 În această încredințare, voiam să vin mai înainte la voi, ca să aveți un al doilea har.
16 Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi din Macedonia să mă întorc la voi, și să fiu petrecut de voi în Iudea.
17 În luarea hotărîrii acesteia, am lucrat eu în chip ușuratic? Sau hotărîrile mele sînt niște hotărîri, pe cari le iau în felul lumii, ca să fie în mine „Da, da“ și „Nu, nu“?
18 Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră față de voi n’a fost și „Da“, și „Nu“.