16 Iarăș spun: să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altmintrelea, suferiți-mă măcar ca nebun, ca să mă laud și eu puțintel.
17 Ce spun în această îndrăsneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca și cum aș spune din nebunie.
18 De vreme ce mulți se laudă după firea pămîntească, mă voi lăuda și eu.
19 Doar voi suferiți cu plăcere pe nebuni, voi, cari sînteți înțelepți!
20 Dacă vă robește cineva, dacă vă mănîncă cineva, dacă pune cineva mîna pe voi, dacă vă privește cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiți!
21 Spre rușinea mea o spun, că am fost slabi! Totuș, orice poate să pună înainte cineva – vorbesc în nebunie – pot pune și eu înainte.
22 Sînt ei Evrei? Și eu sînt! – Sînt ei Israeliți? Și eu sînt! – Sînt ei sămînță a lui Avraam? Și eu sînt! –