12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și tîrîtoare de pe pămînt și păsările cerului.
13 Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănîncă.“
14 „Nicidecum, Doamne“, a răspuns Petru. „Căci niciodată n’am mîncat ceva spurcat sau necurat.“
15 Și glasul i-a zis iarăș a doua oară: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.“
16 Lucrul acesta s’a făcut de trei ori, și îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăș la cer.
17 Pe cînd Petru nu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimeși de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stătut la poartă,
18 și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo.