25 Cînd era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s’a aruncat la picioarele lui, și i s’a închinat.
26 Dar Petru l-a ridicat, și a zis: „Scoală-te, și eu sînt om!“
27 Și vorbind cu el, a intrat în casă, și a găsit adunați pe mulți.
28 „Știți“, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.
29 Deaceea am venit fără cîrtire cînd m’ați chemat; vă întreb dar, cu ce gînd ați trimes după mine?“
30 Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; și iatăcă a stătut înaintea mea un om cu o haină strălucitoare,
31 și a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, și Dumnezeu Și-a adus aminte de milosteniile tale.