4 Eu Te-am proslăvit pe pămînt, am sfîrșit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s’o fac.
5 Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine însuți cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.
6 Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvîntul Tău.
7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine dela Tine.
8 Căci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, și au cunoscut cu adevărat că dela Tine am ieșit, și au crezut că Tu M’ai trimes.
9 Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentrucă sînt ai Tăi: –
10 tot ce este al Meu, este al Tău, și ce este al Tău, este al Meu, – și Eu sînt proslăvit în ei.