2 să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătați, plini de blîndeță față de toți oamenii.
3 Căci și noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pizmă, vrednici să fim urîți și urîndu-ne unii pe alții.
4 Dar, cînd s’a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni,
5 El ne-a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înoirea făcută de Duhul Sfînt,
6 pe care L-a vărsat din belșug peste noi, prin Isus Hristos, Mîntuitorul nostru;
7 pentruca, odată socotiți neprihăniți prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moștenitori ai vieții vecinice.
8 Adevărat este cuvîntul acesta, și vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentruca cei ce au crezut în Dumnezeu, să caute să fie cei dintîi în fapte bune. Iată ce este bine și de folos pentru oameni!