9 Poporul s’a bucurat de darurile lor de bunăvoie, căci le dădeau cu dragă inimă Domnului; și împăratul David deasemenea s’a bucurat mult.
10 David a binecuvîntat pe Domnul în fața întregei adunări. El a zis: „Binecuvîntat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul părintelui nostru Israel!
11 A Ta este, Doamne, mărirea, puterea și măreția, vecinicia și slava, căci tot ce este în cer și pe pămînt este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalți ca un stăpîn mai pesus de orice!
12 Dela Tine vine bogăția și slava, Tu stăpînești peste tot, în mîna Ta este tăria și puterea, și mîna Ta poate să mărească și să întărească toate lucrurile.
13 Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm, și prea mărim Numele Tău cel slăvit.
14 Căci ce sînt eu, și ce este poporul meu, ca să putem să-Ți aducem daruri de bună voie? Totul vine dela Tine, și din mîna Ta primim ce-Ți aducem.
15 Înaintea Ta noi sîntem niște străini și locuitori, ca toți părinții noștri. Zilele noastre pe pămînt sînt ca umbra, și fără nici o nădejde.