11 Ca vulturul care își scutură cuibul,Sboară deasupra puilor,Își întinde aripile, îi ia,Și-i poartă pe penele lui:
12 Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său,Și nu era niciun dumnezeu străin cu El.
13 L-a suit pe înălțimile țării,Și Israel a mîncat roadele cîmpului,I-a dat să sugă miere din stîncă,Untdelemnul care iese din stînca cea mai tare,
14 Untul dela vaci și laptele oilor,Cu grăsimea mieilor,A berbecilor din Basan și a țapilor,Cu grăsimea grîului,Și ai băut vinul, sîngele strugurelui.
15 Israel s’a îngrășat, și a asvîrlit din picior;– Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! –Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui,A nesocotit Sînca mîntuirii lui,
16 L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini,L-au mîniat prin urîciuni;
17 Au adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu sînt dumnezei,Unor dumnezei pe cari nu-i cunoșteau,Dumnezei noi, veniți de curînd,De cari nu se temuseră părinții voștri.