4 dacă ceeace a furat, fie bou, fie măgar, sau oaie, se găsește încă viu în mînile lui, să dea îndoit înapoi.
5 Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într’o vie, și își lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul și via lui.
6 Dacă izbucnește un foc și întîlnește mărăcini în cale, și arde grîul în snopi sau în picioare, sau cîmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină.
7 Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare, și le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoțul trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit.
8 Dacă hoțul nu se găsește, stăpînul casei să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu, ca să spună că n’a pus mîna pe avutul aproapelui său.
9 În orice pricină de înșelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: «Uite-l!» – pricina amîndoror părților să meargă pînă la Dumnezeu; acela, pe care-l va osîndi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său.
10 Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie, sau un dobitoc, oarecare să i-l păstreze, și dobitocul moare, își strică un mădular, sau e luat cu sila dela el, fără să fi văzut cineva,