16 „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moștenirea sa, darul acesta va rămînea al fiilor săi, ca moșia lor prin drept de moștenire.
17 Dar dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moștenirea lui, darul acela va fi al lui pînă în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpîni ce le va da din moștenirea lui.
18 Domnitorul nu va lua nimic din moștenirea poporului, nu-l va despuia de moșiile lui. Ci, ce va da de moștenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca niciunul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moșia lui!“
19 M’a dus, pe intrarea de lîngă poartă, în odăile sfinte, rînduite preoților, și cari se află spre miază-noapte. Și iată că în fund, era un loc, în spre apus.
20 El mi-a zis: „Acesta este locul unde vor fierbe preoții carnea dela jertfele pentru vină și pentru ispășire, și unde vor coace darurile de mîncare, ca să se ferească să le ducă în curtea de afară și să sfințească astfel poporul prin ele.
21 M’a dus apoi în curtea de afară, și m’a făcut să trec pe lîngă cele patru colțuri ale curții. Și iată că era o curte la fiecare colț al curții.
22 Și în cele patru colțuri ale curții erau niște curți despărțite, lungi de patru zeci de coți și late de treizeci; cîteși patru aveau aceeaș măsură, și erau în colțuri.