20 A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, și a alergat iarăș la fîntînă ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui.
21 Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.
22 Cînd s’au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări, grele de zece sicli de aur.
23 Și a zis: „A cui fată ești? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămînem peste noapte?“
24 Ea a răspuns: „Eu sînt fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor.“
25 Și i-a zis mai departe: „Avem paie și nutreț din belșug, și este și loc de găzduit peste noapte.“
26 Atunci omul a plecat capul, și s’a aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului,