22 „Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sînt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sînt meșteri să facă răul, dar nu știu să facă binele.“ –
23 „Mă uit la pămînt, și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit!
24 Mă uit la munți, și iată că sînt zguduiți; și toate dealurile se clatină!
25 Mă uit, și iată că nu este niciun om; și toate păsările cerurilor au fugit!
26 Mă uit, și iată, Carmelul este un pustiu; și toate cetățile sale sînt nimicite înaintea Domnului, și înaintea mîniei Lui aprinse!“
27 „Căci așa vorbește Domnul: «Toată țara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot.
28 Din pricina aceasta, țara este în jale, și cerurile sus sînt întunecate; căci Eu am zis, am hotărît lucrul acesta, și nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce.» –