9 Hotarul se pogora pînă la pîrîul Cana, la miazăzi de pîrîu. Cetățile acestea ale lui Efraim erau în mijlocul cetăților lui Manase. Hotarul lui Manase era pe partea de miazănoapte a pîrîului și ieșea la mare.
10 Ținutul dela miazăzi era al lui Efraim, cel dela miazănoapte al lui Manase, și marea le slujea ca hotar; la miazănoapte se întîlneau cu Așer și la răsărit cu Isahar.
11 Manase stăpînea în Isahar și în Așer: Bet-Șean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui, și locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei Înălțimi.
12 Fiii lui Manase n’au putut să izgonească pe locuitorii din aceste cetăți, și Cananiții au izbutit astfel să rămînă în țara aceasta.
13 Cînd copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe Cananiți la un bir, dar nu i-au izgonit.
14 Fiii lui Iosif au vorbit lui Iosua, și i-au zis: „Pentruce ne-ai dat de moștenire numai un sorț și numai o parte, cînd noi sîntem un popor mare la număr și Domnul ne-a binecuvîntat pînă acum?“
15 Iosua le-a zis: „Dacă sînteți un popor mare la număr, suiți-vă în pădure, și tăiați-o, ca să vă faceți loc în țara Fereziților și a Refaimiților, fiindcă muntele lui Efraim este prea strîmt pentru voi.“