6 Iosua și-a sfîșiat hainele, și s’a aruncat cu fața la pămînt pînă seara înaintea chivotului Domnului, el și bătrînii lui Israel, și și-au presărat capul cu țărînă.
7 Iosua a zis: „Ah! Doamne Dumnezeule, pentruce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mînile Amoriților și să ne prăpădești? De am fi știut să rămînem de cealaltă parte a Iordanului!
8 Dar Doamne, ce voi zice, după ce Israel a dat dosul înaintea vrăjmașilor lui?
9 Cananiții și toți locuitorii țării vor afla; ne vor înconjura, și ne vor șterge numele de pe pămînt. Și ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?“
10 Domnul a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentruce stai culcat astfel pe fața ta?
11 Israel a păcătuit; au călcat legămîntul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat și au mințit, și le-au ascuns printre lucrurile lor.
12 De aceea copiii lui Israel nu pot să țină piept vrăjmașilor lor: vor da dosul în fața vrăjmașilor lor, căci sînt dați spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciți ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru.