17 călcările mele de lege sînt pecetluite într’un mănunchi,și născocești fărădelegi în sarcina mea.
18 Cum se prăbușește muntele și piere,cum piere stînca din locul ei,
19 cum este mîncată piatra de ape,și cum este luat pămîntul de rîu:așa nimicești Tu nădejdea omului.
20 Îl urmărești într’una, și se duce;Îi schimonosești fața, și apoi îi dai drumul.
21 De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic;de sînt înjosiți, habar n’are.
22 Numai pentru el simte durere în trupul lui,numai pentru el simte întristare în sufletul lui.“