10 Căci n’a închis pîntecele care m’a zămislit,nici n’a ascuns suferința dinaintea ochilor mei.
11 Dece n’am murit în pîntecele mamei mele?Dece nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pîntecele ei?
12 Dece am găsit genunchi cari să mă primească?Și țîțe cari să-mi dea lapte?
13 Acum aș fi culcat, aș fi liniștit, aș dormi și m’aș odihni
14 cu împărații și cei mari de pe pămînt,cari și-au zidit falnice morminte,
15 cu domnitorii cari aveau aur,și și-au umplut casele cu argint.
16 Sau n’aș mai fi în viață,aș fi ca o stîrpitură îngropată,ca niște copii cari n’au văzut lumina!