1 „Ascultați-Mă, ostroave! Luați aminte, popoare depărtate! Domnul M’a chemat din sînul mamei și M’a numit dela ieșirea din pîntecele mamei.
2 Mi-a făcut gura ca o sabie ascuțită, M’a acoperit cu umbra mînii Lui; și M’a făcut o săgeată ascuțită, M’a ascuns în tolba Lui cu săgeți,
3 și Mi-a zis: «Israele, Tu ești Robul Meu, în care Mă voi slăvi.»
4 Și Eu Mă gîndeam: «Degeaba am muncit, în zădar și fără folos Mi-am istovit puterea.» Dar dreptul Meu este la Domnul, și răsplata Mea la Dumnezeul Meu.
5 Și acum, Domnul vorbește, El, care M’a întocmit din pîntecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov, și pe Israel, care este încă împrăștiat; căci Eu sînt prețuit înaintea Domnului, și Dumnezeul Meu este tăria Mea.
6 El zice: «Este prea puțin lucru să fii Robul Meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să aduci înapoi rămășițele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mîntuirea pînă la marginile pămîntului.
7 Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul, Sfîntul lui Israel, către Cel disprețuit și urît de popor, către Robul celor puternici: «Împărații vor vedea lucrul acesta, și se vor scula, și voivozii se vor arunca la pămînt și se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfîntului lui Israel, care Te-a ales.“