5 care se încălzește pentru idoli supt orice copac verde, care junghie pe copii în văi, supt crăpăturile stîncilor?
6 În pietrele lustruite din pîraie este partea ta de moștenire, ele sînt soarta ta; lor le torni și jertfe de băutură, și le aduci daruri de mîncare: «Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta?
7 Pe un munte înalt și ridicat îți faci culcușul; tot acolo te sui să aduci jertfe.
8 Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușiorilor; căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul, și faci legămînt cu ei, îți place legătura cu ei, și iei seama la semnul lor.
9 Te duci la împărat cu untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimeți solii departe, și te pleci pînă la locuința morților.
10 Obosești mergînd, și nu zici: «Încetez!» Tot mai găsești putere în mîna ta: De aceea nu te doboară întristarea.
11 Și de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte, și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu tac, și încă de multă vreme: de aceea nu te temi tu de Mine.