1 Istorisirea lui Neemia, fiul lui Hacalia.În luna Chișleu, în al douăzecilea an, pe cînd eram în capitala Susa,
2 a venit Hanani, unul din frații mei, și cîțiva oameni din Iuda. I-am întrebat despre Iudeii scăpați cari mai rămăseseră din robie, și despre Ierusalim.
3 Ei mi-au răspuns: „Ceice au mai rămas din robie sînt acolo în țară, în cea mai mare nenorocire și ocară; zidurile Ierusalimului sînt dărîmate, și porțile sînt arse de foc.“
4 Cînd am auzit aceste lucruri, am șezut jos, am plîns, și m’am jălit multe zile. Am postit și m’am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor,
5 și am zis:„Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare și înfricoșat, Tu care ții legămîntul Tău și ești plin de îndurare față de ceice Te iubesc și păzesc poruncile Tale!
6 Să ia aminte urechea Ta și ochii să-Ți fie deschiși: ascultă rugăciunea pe care ți-o face robul Tău acum, zi și noapte, pentru robii Tăi copiii lui Israel, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta; căci eu și casa tatălui meu am păcătuit.
7 Te-am supărat, și n’am păzit poruncile Tale, legile și orînduirile, pe cari le-ai dat robului Tău Moise.