51 Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetății mele.
52 Cei ce mă urăsc fără temei, m’au gonit ca pe o pasăre.
53 Voiau să-mi nimicească viața într’o groapă, și au aruncat cu pietre în mine.
54 Mi-au năvălit apele peste cap și ziceam: „Sînt perdut!“
55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinurile și strigătele mele.“
57 În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, și ai zis: „Nu te teme!“