1 (O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului) Doamne, ascultă-mi rugăciunea,și s’ajungă strigătul meu pînă la Tine!
2 Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua necazului meu!Pleacă-Ți urechea spre mine, cînd strig!Ascultă-mă degrab!
3 Căci zilele mele pier ca fumul, și oasele îmi ard ca un tăciune.
4 Inima îmi este lovită, și mi se usucă întocmai ca iarba;pînă și pînea uit să mi-o mănînc.
5 Așa de mari îmi sînt gemetele,că mi se lipesc oasele de carne.
6 Seamăn cu pelicanul din pustie,sînt ca o cucuvaie din dărîmături;