1 (Către mai marele cîntăreţilor – „Nu nimici“ – O cîntare de laudă a lui David) Oare, tăcînd, faceți voi dreptate?Oare așa judecați voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2 Dimpotrivă! în inimă, săvîrșiți nelegiuiri;în țară, puneți în cumpănă silnicia mînilor voastre.
3 Cei răi sînt stricați încă din pîntecele mamei lor,mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea din pîntecele mamei lor.
4 Au o otravă ca otrava unui șarpe,ca otrava unei aspide surzi, care își astupă urechea,
5 care n’aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6 Dumnezeule, zdrobește-le dinții din gură!Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7 Să se risipească întocmai ca niște ape cari se scurg!Săgețile, pe cari le-aruncă ei, să fie niște săgeți tocite!