10 Te implor pentru fiul meu, Onisim, pe care l-am născut în lanţurile mele,
11 Care odinioară îţi era nefolositor, dar acum folositor şi ţie şi mie,
12 Pe care ţi l-am trimis înapoi; tu, de aceea, primeşte-l pe el, care este adâncurile mele,
13 Pe care voiam să îl reţin cu mine, ca să îmi servească în locul tău în lanţurile evangheliei;
14 Dar nu am voit să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele tău să nu fie ca din constrângere, ci de bunăvoie.
15 Fiindcă, probabil, de aceea s-a despărţit de tine, pentru un timp, ca să îl ai pentru totdeauna.
16 De acum nu ca rob, ci mai presus decât rob, un frate preaiubit mai ales mie şi cu atât mai mult ţie, deopotrivă în carne şi în Domnul?