14 Dar nu am voit să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele tău să nu fie ca din constrângere, ci de bunăvoie.
15 Fiindcă, probabil, de aceea s-a despărţit de tine, pentru un timp, ca să îl ai pentru totdeauna.
16 De acum nu ca rob, ci mai presus decât rob, un frate preaiubit mai ales mie şi cu atât mai mult ţie, deopotrivă în carne şi în Domnul?
17 De aceea dacă mă socoteşti partener, primeşte-l ca pe mine însumi.
18 Iar dacă te-a nedreptăţit sau îţi datorează ceva, pune aceasta în contul meu.
19 Eu, Pavel, am scris cu propria mea mână, eu voi plăti; ca să nu îţi spun că, peste toate, şi tu însuţi îmi eşti dator.
20 Da, frate, să am bucurie de la tine în Domnul; înviorează-mi adâncurile în Domnul.