5 Acestora nici măcar un moment nu le-am cedat prin supunere, pentru ca adevărul evangheliei să rămână în continuare cu voi.
6 Dar de la aceştia, care considerați a fi ceva (orice ar fi fost ei, pentru mine nu este nicio diferenţă; Dumnezeu nu are în vedere faţa omului), fiindcă aceştia, care considerați a fi ceva, în discuţii nu mi-au adăugat nimic.
7 Ci din contră, văzând că evanghelia necircumciziei îmi fusese încredinţată mie, aşa cum lui Petru îi fusese încredinţată cea a circumciziei,
8 (Fiindcă cel ce a lucrat cu putere în Petru pentru apostolia circumciziei, a lucrat şi în mine pentru neamuri),
9 Şi după ce Iacov şi Chifa şi Ioan, cei consideraţi a fi stâlpi, au priceput harul ce mi-a fost dat, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâinile drepte ale părtăşiei, ca noi să mergem la păgâni, iar ei la circumcizie;
10 Numai să ne amintim de cei săraci, ceea ce m-am şi străduit să fac.
11 Dar când Petru a venit la Antiohia, m-am împotrivit lui pe faţă, fiindcă era de învinuit.