3 Iată, punem frâie în gurile cailor, ca să asculte de noi şi le conducem tot trupul.
4 Iată, şi corăbiile, oricât de mari ar fi şi purtate sub vânturi violente, totuşi sunt conduse cu o cârmă foarte mică, oriîncotro doreşte cârmaciul.
5 Astfel şi limba este un membru mic şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce lucru mare aprinde!
6 Şi limba este un foc, o lume a nedreptăţii; astfel este limba printre membrele noastre; întinează tot trupul şi aprinde cursul naturii; şi este aprinsă de iad.
7 Căci fiecare gen de fiare şi de păsări şi de şerpi şi de lucruri din mare, se îmblânzeşte şi a fost îmblânzit de omenire,
8 Dar limba, niciun om nu o poate îmblânzi; este un rău de nestăpânit, plină de otravă mortală.
9 Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu, adică pe Tatăl; şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.