4 Dorind mult să te văd, amintindu-mi lacrimile tale, ca să fiu umplut de bucurie,
5 Aducându-mi aminte de credinţa neprefăcută care este în tine, care a locuit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice şi sunt convins că şi în tine.
6 Din această cauză, îţi aduc aminte să reaprinzi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele.
7 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere şi de dragoste şi de minte sănătoasă.
8 De aceea nu te ruşina de mărturia Domnului nostru, nici de mine, prizonierul lui, ci fii părtaş al suferinţelor evangheliei, conform puterii lui Dumnezeu,
9 Care ne-a salvat şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu conform faptelor noastre, ci conform cu propriul lui scop şi har, care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte ca lumea să înceapă,
10 Dar acum este făcut cunoscut prin arătarea Salvatorului nostru, Isus Cristos, care a abolit moartea şi a adus viaţa şi nemurirea la lumină prin evanghelie,