3 Preaiubiţilor, dându-mi toată silinţa ca să vă scriu despre salvarea comună, am fost constrâns să vă scriu şi să vă îndemn să luptaţi cu zel pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată.
4 Fiindcă s-au furişat anumiţi oameni, care din vechime au fost rânduiţi pentru această condamnare, oameni neevlavioşi, schimbând harul Dumnezeului nostru în desfrânare şi negând pe singurul Domn Dumnezeu şi pe Domnul nostru Isus Cristos.
5 De aceea doresc a vă aduce aminte, deşi odată aţi ştiut aceasta, că Domnul, după ce a salvat poporul din ţara Egiptului, a nimicit pe cei ce nu au crezut.
6 Şi pe îngerii care nu şi-au ţinut domeniul de activitate, ci şi-au părăsit propria locuinţă, el i-a păstrat în lanţuri veşnice sub întuneric, pentru judecata marii zile.
7 Aşa cum Sodoma şi Gomora şi cetăţile din jurul lor, care asemenea acelora, s-au dedat curviei şi au mers după altă carne, sunt puse înainte ca exemplu, suferind răzbunarea focului etern.
8 Într-adevăr, în acelaşi fel şi aceşti visători murdari întinează carnea, dispreţuiesc domnia şi vorbesc de rău demnităţile.
9 Dar Mihail, arhanghelul, pe când se certa cu diavolul, s-a contrazis pentru trupul lui Moise şi nu a cutezat să aducă împotriva lui o acuzaţie defăimătoare, ci a spus: Domnul să te mustre!