7 Şi îngerul Domnului a venit din nou, a doua oară, şi l-a atins şi a spus: Scoală-te şi mănâncă; deoarece călătoria ta este prea mare pentru tine.
8 Şi s-a sculat şi a mâncat şi a băut şi a mers în puterea mâncării aceleia patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la Horeb, muntele lui Dumnezeu.
9 Şi a intrat acolo într-o peşteră şi a rămas toată noaptea acolo; şi, iată, cuvântul Domnului a venit la el şi i-a spus: Ce faci tu aici, Ilie?
10 Şi el a spus: Am fost foarte gelos pentru Domnul Dumnezeul oştirilor; deoarece copiii lui Israel au părăsit legământul tău, au dărâmat altarele tale şi au ucis cu sabia pe profeţii tăi; şi eu, numai eu, am rămas; şi ei mă caută să îmi ia viaţa.
11 Iar el a spus: Ieşi şi stai în picioare pe munte înaintea Domnului. Şi, iată, Domnul a trecut şi un vânt mare şi puternic a despicat munţii şi a sfărâmat în bucăţi stâncile înaintea Domnului, dar Domnul nu era în vânt; şi după vânt, un cutremur, dar Domnul nu era în cutremur.
12 Şi după cutremur, un foc, dar Domnul nu era în foc; şi după foc o voce blândă, şoptită.
13 Şi s-a întâmplat când Ilie a auzit aceasta, că şi-a înfăşurat faţa în mantaua sa şi a ieşit şi a stat în picioare la intrarea peşterii. Şi, iată, a ajuns la el o voce care a spus: Ce faci tu aici, Ilie?