22 Şi împăratul Solomon a răspuns şi i-a zis mamei sale: Şi pentru ce ceri pe sunamita Abişag pentru Adonia? Cere pentru el şi împărăţia, pentru că el este fratele meu mai mare; chiar pentru el şi pentru preotul Abiatar şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei.
23 Atunci împăratul Solomon a jurat pe Domnul, spunând: Dumnezeu să îmi facă astfel şi încă mai mult, dacă Adonia nu a vorbit acest cuvânt împotriva vieţii lui.
24 De aceea acum, precum Domnul trăieşte, care m-a întemeiat şi m-a pus pe tronul lui David, tatăl meu, şi care mi-a făcut o casă, precum a promis, că Adonia va fi dat la moarte în această zi.
25 Şi împăratul Solomon a trimis prin mâna lui Benaia, fiul lui Iehoiada; şi el a căzut asupra lui încât acela a murit.
26 Şi împăratul i-a spus preotului Abiatar: Du-te la Anatot, la câmpurile tale, pentru că tu eşti demn de moarte; dar în acest timp nu te voi da la moarte, pentru că ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea lui David, tatăl meu, şi deoarece ai fost chinuit în tot ce s-a chinuit tatăl meu.
27 Astfel Solomon l-a alungat pe Abiatar din a fi un preot Domnului, ca să împlinească cuvântul Domnului, pe care l-a spus referitor la casa lui Eli în Şilo.
28 Atunci veştile au venit la Ioab, pentru că Ioab se întorsese după Adonia, deşi nu se întorsese după Absalom. Şi Ioab a fugit la tabernacolul Domnului şi a apucat coarnele altarului.