41 Şi i s-a spus lui Solomon că Şimei mersese din Ierusalim la Gat şi s-a întors.
42 Şi împăratul a trimis şi l-a chemat pe Şimei şi i-a spus: Nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi nu te-am avertizat, spunând: Să ştii negreşit, că în ziua când vei ieşi afară şi vei umbla încoace şi încolo, vei muri negreşit? Şi tu mi-ai spus: Cuvântul pe care l-am auzit este bun.
43 De ce atunci nu ai păzit jurământul Domnului şi porunca pe care ţi-am poruncit-o?
44 Împăratul i-a mai spus lui Şimei: Cunoşti toată stricăciunea, la care inima ta este martoră, pe care i-ai făcut-o lui David, tatăl meu: de aceea Domnul să întoarcă răutatea ta asupra capului tău;
45 Şi împăratul Solomon să fie binecuvântat şi tronul lui David să fie întemeiat înaintea Domnului pentru totdeauna.
46 Astfel împăratul i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, şi el a fost acela care a ieşit şi a căzut asupra lui şi acela a murit. Şi împărăţia a fost întemeiată, în mâna lui Solomon.