53 Pentru că tu i-ai separat dintre toate popoarele pământului, pentru a fi moştenirea ta, precum ai vorbit prin mâna servitorului tău, Moise, când ai scos pe părinţii noştri din Egipt, Doamne Dumnezeule.
54 Şi s-a întâmplat, că atunci când Solomon a terminat să se roage toată rugăciunea şi cererea către Domnul, că el s-a ridicat dinaintea altarului Domnului, unde era îngenuncheat pe genunchii săi cu mâinile întinse către cer.
55 Şi a stat în picioare şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel cu voce tare, spunând:
56 Binecuvântat fie Domnul, care a dat odihnă poporului său, Israel, conform cu toate câte a promis; nu a lipsit niciun cuvânt din toată promisiunea bună, pe care a promis-o prin mâna servitorului său, Moise.
57 Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi, precum a fost cu părinţii noştri; să nu ne lase, nici să nu ne părăsească;
58 Ca să ne aplece inimile spre el, pentru a umbla în toate căile lui şi pentru a păzi poruncile lui şi statutele lui şi judecăţile lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri.
59 Şi aceste cuvinte ale mele, cu care am făcut cerere înaintea Domnului, să fie aproape de Domnul Dumnezeul nostru ziua şi noaptea, ca să susţină cauza servitorului său şi cauza poporului său, Israel, precum va cere acest lucru;