55 Şi a stat în picioare şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel cu voce tare, spunând:
56 Binecuvântat fie Domnul, care a dat odihnă poporului său, Israel, conform cu toate câte a promis; nu a lipsit niciun cuvânt din toată promisiunea bună, pe care a promis-o prin mâna servitorului său, Moise.
57 Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi, precum a fost cu părinţii noştri; să nu ne lase, nici să nu ne părăsească;
58 Ca să ne aplece inimile spre el, pentru a umbla în toate căile lui şi pentru a păzi poruncile lui şi statutele lui şi judecăţile lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri.
59 Şi aceste cuvinte ale mele, cu care am făcut cerere înaintea Domnului, să fie aproape de Domnul Dumnezeul nostru ziua şi noaptea, ca să susţină cauza servitorului său şi cauza poporului său, Israel, precum va cere acest lucru;
60 Ca să cunoască toate popoarele pământului că Domnul este Dumnezeu şi că nu este nimeni altul.
61 Inima voastră de aceea, să fie desăvârşită cu Domnul Dumnezeul nostru, pentru a umbla în statutele lui şi pentru a păzi poruncile lui, ca în această zi.