2 Când un bărbat va avea pe pielea cărnii sale o umflătură, o crustă sau o pată albă şi aceasta este în pielea cărnii lui asemănătoare rănii de lepră, atunci el să fie adus la preotul Aaron, sau la unul dintre fiii săi, preoţii;
3 Şi preotul să se uite la rana din pielea cărnii; şi când părul în rană este schimbat în alb şi rana la vedere este mai adâncită decât pielea cărnii lui, aceasta este o rană de lepră; şi preotul să îl privească şi să îl declare necurat.
4 Dacă pata strălucitoare este albă în pielea cărnii lui şi la vedere nu este mai adâncă decât pielea şi părul ei nu este schimbat în alb, atunci preotul să îl închidă pe cel cu rana, şapte zile;
5 Şi preotul să se uite la el în ziua a şaptea; şi, iată, dacă rana înaintea ochilor săi este neschimbată şi rana nu se întinde pe piele, atunci preotul să îl mai închidă şapte zile;
6 Şi preotul să se uite la el din nou în a şaptea zi; şi, iată, dacă rana s-a întunecat puţin şi rana nu s-a întins pe piele, preotul să îl declare curat, este doar o crustă; iar el să îşi spele hainele şi să fie curat.
7 Dar dacă crusta se întinde mult în piele, după ce a fost văzut de preot, pentru curăţirea lui, să fie văzut de preot din nou;
8 Şi dacă preotul vede că, iată, crusta se întinde în piele, atunci preotul să îl declare necurat, aceasta este lepră.