6 Un fiu onorează pe tatăl său şi un servitor pe stăpânul său. De aceea dacă eu sunt tată, unde este onoarea mea? Şi dacă sunt stăpân, unde este temerea de mine? vă spune Domnul oştirilor, preoţilor, care dispreţuiţi numele meu. Iar voi spuneţi: În ce am dispreţuit numele tău?
7 Voi aduceţi pâine întinată pe altarul meu şi spuneţi: În ce te-am întinat? În aceea că spuneţi: Masa Domnului este de dispreţuit.
8 Şi dacă aduceţi pe cea oarbă ca sacrificiu, nu este rău? Şi dacă aduceţi pe cea şchioapă şi bolnavă, nu este rău? Adu-o acum guvernatorului tău; va fi el mulţumit de tine, sau te va primi el? spune Domnul oştirilor.
9 Şi acum, vă rog, implorați-l pe Dumnezeu să ne arate bunătate; aceasta a fost prin mijloacele voastre; va lua el aminte la vreunul dintre voi? spune Domnul oştirilor.
10 Cine, chiar dintre voi, ar închide uşile fără motiv? Şi nu aţi aprinde foc fără motiv pe altarul meu. Nu am plăcere în voi, spune Domnul oştirilor, nici nu voi primi un dar din mâna voastră.
11 Căci, de la răsăritul soarelui chiar până la apusul lui, numele meu va fi mare între neamuri; şi în fiecare loc, tămâie va fi oferită numelui meu şi o ofrandă pură, pentru că numele meu va fi mare între păgâni, spune Domnul oştirilor.
12 Dar voi l-aţi pângărit, în aceea că spuneţi: Masa Domnului este întinată; şi rodul ei, mâncarea ei este de dispreţuit.