1 Vai celor ce plănuiesc nelegiuire şi fac răutate pe paturile lor! Când dimineaţa se luminează, ei o împlinesc, fiindcă este în puterea mâinii lor.
2 Şi ei poftesc câmpii şi le iau prin violenţă; şi case, şi le iau; astfel ei oprimă pe om şi casa lui, chiar pe om şi moştenirea lui.
3 De aceea astfel spune Domnul: Iată, împotriva acestei familii, eu plănuiesc un rău, de la care nu vă veţi feri gâturile, nici nu veţi merge trufaşi, căci timpul acesta este rău.
4 În acea zi, cineva va ridica o parabolă împotriva ta şi va plânge cu plângere jalnică şi va spune: Noi suntem prădaţi în întregime, el a schimbat partea de moştenire a poporului meu, cum a luat-o el de la mine! Întorcându-se, el ne-a împărţit câmpiile.
5 De aceea tu nu vei avea pe nimeni în adunarea Domnului care să arunce o funie de măsurat prin sorţ.
6 Nu profeţiţi, spuneţi-le celor ce profeţesc: ei nu le vor profeţi, ca să nu le fie ruşine.
7 Tu, cea numită casa lui Iacob, este duhul Domnului strâmtorat? Sunt acestea lucrările lui? Nu fac bine cuvintele mele celui ce umblă cu integritate?