1 Şi eu am spus: Auziţi, vă rog, căpeteniile lui Iacob şi voi prinţi ai casei lui Israel; nu ar trebui să cunoaşteţi voi judecata?
2 Voi care urâţi binele şi iubiţi răul; care smulgeţi pielea lor de pe ei şi carnea lor de pe oasele lor;
3 Care de asemenea mâncaţi carnea poporului meu şi jupuiţi pielea lor de pe ei; şi ei le rup oasele şi îi toacă în bucăţi, ca pentru oală şi precum carnea înăuntrul căldării ce fierbe.
4 Atunci vor striga către Domnul, dar nu îi va auzi; îşi va ascunde faţa de ei în acel timp, după cum s-au comportat rău în faptele lor.
5 Astfel spune Domnul referitor la profeţii care rătăcesc pe poporul meu, care muşcă cu dinţii lor şi strigă: Pace! Dar oricui nu pune nimic în gurile lor, ei îi pregătesc război împotrivă.
6 De aceea noapte vă va fi, ca să nu aveţi viziune; şi întuneric vă va fi, ca să nu ghiciţi; şi soarele va apune asupra profeţilor şi ziua se va întuneca asupra lor.
7 Atunci văzătorii vor fi ruşinaţi, şi ghicitorii încurcaţi: da, ei toţi îşi vor acoperi buzele; fiindcă nu este răspuns de la Dumnezeu.