26 Ei au rămas foarte uimiți și se întrebau între ei: „Atunci cine poate fi mântuit?“
27 Isus i-a privit și a zis: – Este imposibil pentru oameni, dar nu și pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.
28 Petru a început să-I zică: – Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat.
29 Isus a răspuns: – Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casă, sau frați, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii sau ogorul de dragul Meu și de dragul Evangheliei
30 și care să nu primească de o sută de ori mai mult acum, în vremea aceasta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu persecuții, iar în veacul care vine – viață veșnică.
31 Dar mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.
32 Ei erau pe drum și se îndreptau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau neliniștiți, iar cei care-L urmau erau speriați. Isus i-a luat din nou deoparte pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre ce urma să I se întâmple: