2 s-au adunat atât de mulți oameni, încât nu mai rămăsese loc nici măcar în fața ușii. Isus le vorbea din Cuvânt.
3 Atunci au venit niște oameni care au adus la El un paralitic, purtat de patru dintre ei.
4 Fiindcă n-au putut să-l aducă la Isus din cauza mulțimii, ei au dat la o parte acoperișul casei unde era Isus, au făcut o spărtură și au coborât pe acolo targa pe care era așezat paraliticul.
5 Când a văzut Isus credința lor, i-a zis paraliticului: „Fiule, păcatele îți sunt iertate!“
6 Câțiva cărturari, care ședeau acolo, își ziceau în inimile lor:
7 „Cum vorbește Omul Acesta astfel? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“
8 Isus însă, cunoscând imediat, în duhul Său, că ei gândeau astfel în ei înșiși, le-a zis: „De ce gândiți astfel în inimile voastre?