20 pentru că Irod se temea de Ioan, știindu-l un bărbat drept și sfânt, și îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă; și îl asculta cu plăcere.
21 A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naștere, a dat un ospăț nobililor săi, ofițerilor și conducătorilor Galileii.
22 Fiica Irodiadei a venit și a dansat, iar lui Irod și invitaților săi le-a plăcut. Regele i-a zis atunci fetei: – Cere-mi orice dorești și-ți voi da!
23 Apoi i-a jurat (solemn): – Orice-mi vei cere, îți voi da, până la o jumătate din regatul meu!
24 Fata a ieșit și a întrebat-o pe mama ei: – Ce să cer? Aceasta i-a răspuns: – Capul lui Ioan Botezătorul!
25 Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i: – Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!
26 Regele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor și a invitaților săi, n-a putut s-o refuze.