2 în nădejdea vieții veșnice, pe care Dumnezeu, Care nu minte, a promis-o înainte de vremurile veșniciilor,
3 iar la vremea potrivită Și-a descoperit Cuvântul prin predicarea care mi-a fost încredințată prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
4 către Titus, adevăratul meu copil în credința pe care o împărtășim împreună: har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Cristos Isus, Mântuitorul nostru!
5 Te-am lăsat în Creta ca să pui în ordine lucrurile care au mai rămas de rânduit și să numești bătrâni în fiecare cetate, așa cum ți-am poruncit.
6 Dar bătrânultrebuie să fie cineva fără pată, soț al unei singure femei, având copii credincioși, care să nu fie acuzați de destrăbălare sau de neascultare.
7 Căci supraveghetorul, ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără pată, să nu fie arogant, nici mânios, nici bețiv, nici bătăuș, nici lacom de câștig,
8 ci trebuie să fie ospitalier, să iubească binele, să fie cumpătat, drept, sfânt, înfrânat,